În tramvaiul de după-amiază, o fată slăbănoagă, destul de necrescută (ca să evit minionă), salopetă de blugi, picioare lucioase, lăsate pradă privirii cu-o indiferență nejucată, totul începea cu uvertura nu mai lată de-o palmă deasupra genunchilor, și le tot atingea, nu senzual - părea nerăbdătoare, ușor nervoasă, dar și senină, se uita-n jur cu îndrăzneală, m-a privit, cu buzele ei nerușinat de groase, mușcate, umflate, roșii. Ochii mari, genele lungi, grele, periate în grabă, firimituri de rimel ieftin, sfidând toamna din pădurea aia deasă, încă neexploatată.
Așezată cumva provizoriu pe scaun, în așa fel încât părea oricând pregătită să țâșnească. Degetele ei - înroșite înspre unghiile roase scurt - subțiri, de fetiță, deși nu mai era.
Cea mai frumoasă față a zilei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu