Greu să citești literatură și să asculți muzică, dar imposibil să citești poezie cu muzică în fundal și să mai păstrezi apoi vreo urmă de idee din ceea ce ai citit.
Poezia-i sunet și culoare, puse într-o oarecare ordine alfabetică. Citind muzică și ascultând poezie. Se face o larmă în cap... Mintea mea n-o poate urmări pe nici una. Le amestecă cacofonic, le încurcă, le confundă. Ce risipă!
Nu mă pot concentra asupra versurilor când muzica răsună și ea. Urechile mi-s atunci pline de lexic și de sunete. Pun palmele amândouă peste urechi. Închid cartea sau opresc cântarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu