Termin romanul lui Flanagan - Persoana întâi, o carte cât pe ce să fi fost faină. Multe nepotriveli. Un scriitor ratat scrie memoriile unui escroc, evazionist și ce-o mai fi fost el. Criminal? Nu m-a convins!
Nu mi s-a părut suficient de bine edificată (gradual) fascinația memorialistului de împrumut față de cel căruia urma să-i reinventeze viața. Nu mi-am dat seama de unde rezultă atracția. Poate ar fi fost nevoie de mai multe pagini...
Am înțeles doar că romancierul-fantomă era atras de personajul despre care scria, însă nu reiese ce anume a iscat seducția asta. N-am „văzut-o” născându-se.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu