Îmi provoacă o stare de disconfort râsetele îngroșate ale bărbaților sub ferestre. Se opresc și dezbat pe teme fără miză - fazele din ultimul meci văzut la tv ori gesturile negândite comise în timpul beției de grup de aseară, nu-i ceva de râs, e totul forțat cu tușe groase, groasă-i și vocea, masculină, or mie îmi vine să mă bag sub pat până când ei trec, nu știu de ce s-au oprit tocmai aici, sub ferestre, ca să mă simt eu amenințat, vârât sub pat, frisonând la fiecare hohot mai răsunător sau mai spart.
Motoare ambalate și voci bărbătești strigând la unison păreri în care nici ei nu cred, enervări care nu-s ale lor, deși reale.
Se aud clopotele de vecernie, ora este și un sfert, niște glasuri îndepărtate de copii m-ar putea liniști, ar putea echilibra situația umorală, mă extrag de sub pat, masculii percutanți au trecut, nu înțeleg ce-i ăsta - un loc de întâlnire, loc de plecare, poate că ies doar la fumat, în trib, și urlă în loc să-și arate pulele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu