Vecinii încep iarăși să se agite, de la distanța mea pare cu atât mai sterilă mișcarea asta a lor necontenită; ai zice că sunt controlați de o instanță exterioară, mai tare ca ei, că n-au nici un control conștient asupra lor înșiși, nu gândesc, se supun mișcării, nevoii imperioase de a menține vie foiala, agitația.
Ies din și intră în casele lor, trântesc portierele mașinilor, bărbățeii blocului vorbesc la telefon cu voci înadins îngroșate, carevasăzică masculine, iar când nu vorbesc la telefon li se adresează cu o dezinvoltură teatrală membrilor familiei, care asistă de la ferestre cu un entuziasm gălăgios, scremut, la plecarea sau la sosirea lor, ca să le dea măcar senzația unui sprijin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu