Mă durea capul nu mă lăsa să uit naibii nici o secundă unde cine și ce sunt nu puteam trânti capul pe spate ca să privesc liniștit cerul obscur străin poluat luminos să ascult neiritat zgomotele străine ale orașului limba lui străină mie goana mașinilor deloc rare deloc calme câini bufnițe supărate trăgând brazde de liniște deasupra noastră.
Aducerea aminte mă tulbură, încerc să n-o las să mă modifice în întregime, totuși, mă schimbă, mă face alt om, interzicându-mă, blocându-mă, ținându-mă prizonier în mine însumi, silindu-mă să inhib teritorii întinse din persoana (reală?) care sunt.
Amintirea - obstacolul ridicat de mine împotriva mea. Prin durerea de cap ies pe tușă, merg direct la vestiare. Dureri de cap, deochiuri de ouă, tentative de răpiri sufletești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu