Probabil că manifest o înclinație spre a lăsa cuvintele să mă „protejeze”. Fac zid de cuvinte în jurul meu. Gândesc gălăgios, pentru a(-mi) umple liniștea ce m-ar putea deconspira sau ca să parez gândurile ce ar putea țâșni, acuzator, din ceilalți - dezvăluindu-mă. Dezvăluind ce?
Un pic dezolant parcul, nu și se pare? N-aș putea preciza din ce motiv, dalele ruginite, iarba nu-i încă arsă - pare necălcat de picior de om. O zonă moartă din oraș - am ezitat înainte de a scrie „moartă”, dovadă clară că obișnuiesc, câteodată, să m-ascund după cuvinte. Era să scriu „devitalizată”, un eufemism ce trimite către ideea absenței vieții, dar nu pomenește moartea însăși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu