Publicația americană The Atlantic scrie, comentând pe marginea unor considerații ale lui Czesław Miłosz, că intelectualilor li se întâmplă astăzi să îmbrățișeze ideologii autoritariste, populiste - pentru că simt că momentul sau mișcarea respectivă le-ar putea spori propria relevanță.
Prin urmare, intelectualii nu se lasă într-atât de profund pătrunși de ideile autoritare - adoptate orbește, odată cu politicienii pe care-i susțin, cât ghicesc (presimt) potențialul unui moment de glorie personală fulgerătoare (cum doar o mișcare de massă poate aduce pe creasta sa).
Abdicând de la propriile convingeri, lăsând la o parte etica și presupusul rol (nescris) al intelectualului în societate, mai stringentă devine nevoia imediată de glorie, oportunitatea nevisată de a se regăsi (înfățișa) direct înaintea maselor, propagându-și ideile (în care nu neapărat cred), în fapt exercitându-și nestingheriți - încurajați de populistul autarhic pe care-l adoră interesat - capacitatea & farmecul întru manipularea (=prostirea) mulțimilor.
Avem cazuri numeroase și la noi, îi știți: T.R. Ungureanu (care nu și-a revenit nici astăzi), Sever Voinescu (care se străduiește să ne facă să credem că și-a revenit), Mircea Cărtărescu (care doar tace asupra erorii), H.-R. Patapievici (care n-a priceput nimic - nici unde a greșit, nici de ce e disprețuit de o mare parte din cei care l-au citit adulându-l pe Băsescu).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu