Săptămâna începe de marți. Greața intermitentă de a fi musai să lucrez ca să-mi câștig pâinea se cunoaște de dimineața.
Care să fie, oare, acea perioadă din zi în care sunt un fantast? Seara mi-e copleșită de groaza mâinelui. În zori mi-e cel mai dificil să mă mint cu privire la ziua ce se-ntinde, necunoscută, înaintea mea. Fantast sunt, fără oră fixă, atunci când visez la încă neamenajata grădină de la Deal, încercând din răsputeri să mi-o imaginez întreagă și pe mine lucrând de zor la ea în cine știe ce dimineți și după-amieze de sâmbătă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu