Frunzele aciforme, inflorescența atât de senzual parfumată a lavandei ce are-n compoziția ei olfactivă câteva picături de sudoare de văduvă recoltate din zona axilară, chiparoșii, oleandrii. Aerul dens, lumina albă, lascivitatea pieilor de fete gimnaziale. Fete neterminate. Fete-bețe. În plină alcătuire.
Ofer bacșiș cu aerul unuia care tocmai e tâlhărit. Bag mâna-n pungă și, copleșit de conștiința înapoierii mele matematice, străin și timid, scot de acolo fără nici un calcul un pumn de monede mari, ce n-ar părea valoroase de-ar fi schimbate în lei. Le dau chelnerului, rușinat, ca și cum în felul ăsta mi-aș răscumpăra libertatea (de a părăsi localul).
Gesturile astea necontrolate erau radiografiate, în alte vremuri, pe canapeaua psihanalistului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu