Casa se ruina, trăiam la comun, ca țiganii, banii erau puțini și eu aș fi vrut să plec departe & pentru totdeauna.
Toate iubitele mele au părăsit orașul înaintea mea. Cele care au rămas, totuși, contează mai puțin. Cele cu care am fost realmente împreună și pentru care am simțit oarece au șters-o fix când trebuia, la momentul cel mai potrivit.
Asta, acum, îmi pare un semn pe care, atunci, nu l-am știut „citi”.
„Fetele” au un simț îngrozitor de ascuțit al dezastrului apropiindu-se; ele simt dezastrul mai ceva ca șobolanii ciuma. Șobolanii poartă ciuma, tot ei fug primii de ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu