Totul ar fi atât de chirurgical de simplu dacă Răul ar fi, într-adevăr, Alții. Din păcate, această logică șchioapă ne avertizează că, la rândul nostru, și noi putem fi Răul altora. Și noi suntem Alții pentru alții.
Mă rog cărților? Cărțile sunt fuga mea din lume? Idolii mei. Monologul spărgător de ceruri al lui Niculae la înmormântarea aceea din Moromeții II. Bucuria senzuală a verii din eseurile lui Camus. Bărbații din Sunne. Pulverizarea lumii Macondo. Destinele fulgerătoare din nuvelele lui Maupassant sau Cehov. Tolstoi. Iernile. Supraviețuirea în deșert. Ceaiul din Sahara. Erecțiile tainice din cele 1001 de nopți arabe. Flăcările. Răscoala. Rusoaica, citită de-a-npicioarelea, înaintea raftului înclinat al bibliotecii din care tocmai o scosesem. Frigul din casă. Aerul închis din casă. Trei fete. Patru. Supărarea unor prieteni, părăsiți la locul cu petrecerea. Cozi, hârburi și un bass spart. Mereu erecții, alte erecții livrești și pula care indică Nordul vieții. Direcția în care s-o apuci.
Niciodată drumul de întoarcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu