joi, 6 februarie 2014

Amigdale amare

Rămas de jumătate de zi fără durerea din capătul cerului gurii, mă simt parcă văduvit de ceva esenţial, banal, fatal şi diafan. De la durerea aceea insuportabilă mi-a rămas o temporară - nădăjduiesc - înclinație spre a scuipa, în detrimentul clasicei, igienicei, sățioasei îngurgitări a salivei. Arzându-mă cu înghiţit, scuip şi în salivă. În concluzie, amigdala s-a calmat, o rază de soare, ultima a serii, mângâie cinci crenguţe de prun, atmosferă propice actului vrăjitoririi, întreţinută şi de zgmotul incredibil de agasant al rablei lui O., nu ştiu unde pleacă cu ea zilnic, când tanti Molnar ar putea să ne facă toate prăjiturile dorite, fără efort, stăm cu mâinile în sânul primitor al lui Avraam şi ale fiilor săi iubiţi, vă daţi seama ce ar însemna să apară în playboy sânul lui Avraam! Ce rating!

Colorat la faţă extraordinar de mult, de un prost gust desăvârşit, calul troian cu mânere din sala de sport supse tot faringoseptul până la tunelul de la capătul luminii de sub canalul mânecii. Dezgustat, aprinse becul de la lampă, orbit ca o cârtiţă fostă chirurg estetician de întunericul ca de pe maţul gros ce trecea în grupuri compacte, regulamentare, de câte cinci pe stradă în ploaie, fiindcă n-am cheie, am uitat-o sub perniţă, la uscat odată cu celelalte gâşte din curtea vecină şi prietenă, nici nu poţi să-ţi închipui cât l-a costat.

Era totuşi mulţumit că armata, adică stagiul militar, frumoasă limba română!, ceva ca să scuipi de deochi, armata, așadar, i-a adus mult visata maturizare, semne: i se cariaseră într-un an de zile, departe de casă, neştiind nici măcar pentru cine bat clopotele, trei dinţi din faţă, un molar şi un premolar, care nu apucase pesemne să se molarizeze îndeajuns până la ora intrării noastre în emisie, egal cu trei.

Trebăluind mult timp pe acolo, pe sus, Şendor se plictisi şi coborî în cohă, luă spălătoarea de la îndemână, o unse cu unsoare de porc, albă, să-ţi lingi degetele jucându-se mâțele cu dânsa şi o mâncă tăcut, plimbându-se prin ogreadă, segmentat de o inexorabilă anxietate de origine neuronală, bazată pe o stare fiziologică nu tocmai eclatantă, dar suficient de cerebrală cât să îi încapă în cap pentru a-i putea subţia buzele frumos frezate cu placa de întins părul, aia scumpă, comandată pe net şi sosită la poştă ferfeniţată, ştii despre cine e vorba, nu râde.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte frumos! :)
C.S.

Cristian Sirb spunea...

Multumesc, CS!

Anonim spunea...

Ba să știi că am râs! :))Funny stuff!

ancussa