Vânt din supa

Pânza rărită pe fese, în lumina avantajoasă a camerei de zi, unde se află și oglinda familiei, nu se observă, deci poți ieși afară - liniștită, dezinvoltă, neavertizată - lasă la iveală umbra sintetică a chiloților lați ce îmblânzesc într-o oarecare măsură formele, conferă fermitate sălbăticiei. Pășesc ca un băiat, unul dintre golanii pedanți de la bloc, pășesc apăsând pe călcâie, ceea ce face să-mi tremure scurt, la fiecare nouă călcătură, stratul adipos al fundului și-mi dă aerul intrigant al unei fete care, deocamdată, nu s-a raliat cu totul sexului ei.

C.S./2013

Pieile beau acum apă, și de câteva zile (de când a reînceput să plouă) se întind leneșe pe mușchi. Pieile au primit un răgaz. Oftăm liniștiți pentru un timp. Ne tăbăcim buricele cronicare ale degetelor, strângând amarnic vârfurile pixurilor și strivind tastele ca pe niște insecte supărătoare.

Fetele acre. Își plimbă  încoace și-ncolo coapsele murate, date cu parfum peste nespălare. Fesele, de pe-acum trecute binișor de dimensiunile standard. Țepene, dar luând-o razna în strâmtoarea hainelor. Fragezi caltaboși, hrăniți cu chipsuri, șaorma & popcorn. Acreala lor mirositoare, fixată în mirosul general, de mâncare și de bășini părintești, al apartamentelor din care ele se revarsă în stradă în fiecare zi. 

N-am băut vin roșu, am stat și am vânat, zgâindu-mă cu încordare, cărți. La subsol, se derula un soi de cenaclu. Oameni care-și exersau nerușinarea (citește: lipsa de complexe), se motivau lingvistic declamând niște texte (ca la teatru) și o doamnă profesoară (coach, trainer, presupun) îi corecta, le tăia adjectivele, coaiele (erau mai mulți bărbați) și elanul.