vineri, 14 martie 2014

Mariaj - didactice & pedagogice

Tot lăsându-şi unul altuia mesaje în caietul clasei - anume întocmit pentru aşa ceva, o prietenie solidă s-a înfiripat, astfel, pe lângă datele pur tehnice notate pe fila albă, începură să strecoare cu timpul amănunte meschine din viaţa lor intimă, mici lamentații, mici bucurii, confesiuni nevinovate ce picurau miere în suflet şi ceară în urechi, apropiindu-i, lucrurile mergeau pe făgaşul lor normal, alunecau aproape de la sine, sentimentele se întrepătrundeau, sufletul lui generos şi sensibil se înfiora când ea îi scria despre obiectivele de referinţă, adică - printre altele - să afle algoritmul de calcul corespunzător operaţiilor de adunare şi scădere fără trecere peste ordin, cât despre ea, într-un rând aproape că leşină când găsi în caiet scrisul lui înclinat, de mascul improbabil, ce vorbea despre numeraţia orală şi scrisă până la 100, nu-i venea să-şi creadă ochilor, se emoţionă pînă-ntr-acolo încât acasă, în după-amiaza aceea, sparse trei farfurii întinse, de friptură, din cele moştenite de la maică-sa. 

De la o zi la alta, abia aşteptau să le vină rândul la caiet, orice mică întârziere îi enerva, deveniră lesne iritabili, puțini îi mai puteau aborda fără a primi ca răspuns o uitătură abulică, pe stradă umblau ca bezmetici, însă caligrafia e cea care avu de câștigat - li se îmblânzise, se erotizase, căpătând întorsături pline de înţelesuri amoroase, numai de ei doi deslușite, astfel că n-a uimit pe nimeni ziua când el îi scrise foarte îngrijit pe o pagină nouă, pe care mai întâi o netezi de câteva ori cu dosul palmei: identificarea în text a cuvintelor care denumesc obiecte, acţiuni şi fenomene şi formarea de noi propoziţii.

Se căsătoriră a doua zi, în ascuns, strângându-se tare de mână şi privind altarul cu implorare în ochi.
***

2 comentarii:

Anonim spunea...

Frumoasă poveste :)
C.S.

Cristian Sirb spunea...

Si mie mi-a placut :) Multumesc