...cartofii mai pot aştepta, vine primarul cu un aer de străin şi se aşază la masă, chelnerul se apropie şi el, smerit ca un călugăr novice, săru' mâna, să trăiţi, lăsaţi, e din partea casei, - măi domnilor, părerea mea, intervine unul dintre curtenii primarelui, e că ţara asta-i a nimănui, şi tace semnificativ, privindu-i adânc în ochi pe ceilalţi să vadă efectul devastator al cugetării sale şi, într-adevăr, spusele lui îi emoţionară la lacrimi pe meseni, colonelul, ca să-şi ascundă jena şi umilinţa că trăieşte într-o ţară ce nu-i aparţine, puse mâna pe ketch-up şi-şi stoarse cu putere jumătate de tub peste cartofii rumeni pentru prepararea cărora bucătarul schimbase chiar şi uleiul, apoi îl trânti pe masă cu o forță gingașă pe care numai un patriot cu inima cât istoria noastră naţională ar putea să o probeze, înjură ceva de mamă şi dumnezei, într-o combinaţie de zile mari şi începu să înfulece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu