Păsăreşti

Cu parada de franțuzisme românizate recent se ocupă intelectualii, folosind asta ca pe un soi de semnătură, un indicator păunesc al poziției lor „de elită”. Cu americănismele de corporație se ocupă prostimea sărmană, dar fudulă, care nu a avut șansa să studieze cum s-ar fi cuvenit limba română în școală și care - nici în prezent, nici de când se ştie pe lume - nu citește nici măcar ziarele locale (de unde naiba să agonisească un minim vocabular?).

„Prioritizăm”, „pușuim”, „marketizăm”, „forcastăm” - în limbajul corporatist. Nu eu, cei de lângă mine. Presupun că am apucat să prind ceva românească înainte de a mă multinaționaliza. Alții, însă, zici că s-au născut și au făcut ochi în romgleza de firmă.

Dar să nu mergem numai spre romgleză. Să ne amintim de francofonita snoabă a intelectualității noastre „delabrate”. Francofonita școliților (a scholar-ilor), a universitarilor. Cum se traduce delabrat?

Jargonul profesional, inevitabil între profesioniștii anumitor discipline, este totuși scuzabil sau măcar de înțeles. Pe mine mă enervează transportarea acestui jargon în afară, în viața de toate zilele, în tramvai! Și, pe lângă asta, franco-anglicizarea.

Limba română este puțin „ofertantă” cu psihanaliza, cu tehnica de calcul, de pildă, dar și cu alte discipline techno-sci. Este o limbă fără tradiție meșterească, neîmbietoare cu meseriașii, cu fizicienii, cu oamenii științelor precise, cu „managerii” și cu „managementul”. E ideală pentru Litere, însă. Cu condiția să o cunoști cum se cade. Aici mai avem de învățat cu toții.

Pe de altă parte, întâlnim tot mai mulți traducători din diverse limbi, buni cunoscători ai graiurilor respective (nu neagă nimeni), dar incapabili să simtă profund înțelesurile limbii române!

Oricum, a inocenta și a imersa chiar există în românește, însă mie tot îmi par scremute, în condițiile în care avem libertatea să scotocim prin sinonime. Dar e mai „epatant” să spui că te imersezi (în loc de a coborî, a te adânci, a te scufunda etc) în inconștient, nu? A imersa denotă cel puțin un doctorat la activ (e irezistibil să-l afișezi cumva). Nu un doctorat în limba română, firește!

Ploconeala asta prefăcut poliglotă este mai larg răspândită în RO decât în alte țări, mult mai preocupate să se simtă confortabil în limba proprie, așa cum le-a fost transmisă ea, cu tot cu imperfecțiuni, cu sonoritățile uneori rugoase etc.