Sunt două mari categorii de vorbitori care-şi dispută extremele: unii care se înfoaie în pene, părându-li-se prea mediocru să se exprime simplu, în termeni luaţi din vocabularul de bază (asta chiar şi în media); alţii care nu au nici o preocupare pentru ce scot din gură în materie de lexic, topică, gramatică elementară. Ambii îmi sunt deopotrivă de nesuferiţi. Şi împăunaţii pedanţi, şi cretinoizii (câteodată asezonaţi grijuliu cu anglicisme de baltă) neglijenţi.
Apropo de păsărească: ce spuneți de „a inocenta” și de „a submersa”? De curând, mi-a fost dat să întâlnesc şi: „a flana”, pe post de „a rătăci”, „a hoinări” din franțuzescul „flâner”!
Eterna, „fatiganta” (apropo de snobăreală lingvistică) zicere: „limba este un organism viu” supus transformărilor e valabilă, dar cu niște (multe) limite. Eu n-aș lăsa niciodată viitorul limbii pe „mâna” poporenilor.
Știm prea bine cum „învie” vulgul limba: avem ocazia să-l vedem la lucru în sms-uri, emailuri, messenger - limbajul acela de subspecie, alcătuit numai din consoane, din care mulți „k”. Așadar: nu, merci!
Dacă jumătate de țară (cu precădere - sudul) preferă să folosească „decât” în loc de „numai”, nu cred că e cazul să ne imbecilizăm și noi, restul, și să transformăm eroarea aceasta în regulă stipulată în DOOM.
Limba trebuie supravegheată și reglementată de specialiști, altfel, cât am clipi, ne trezim înapoi la interjecții și onomatopee. Vulgului în acest fel i-ar fi comod și i-ar plăcea să se „(s)exprime”.
Am mai întâlnit: delabra, deambula. Ia mai mergeți unde a înţărcat mutu' iapa cu spoiala voastră pseudo-franțuzită și învățați mai întâi româna (și franceza!) cum se cade, abia apoi veniți cu căzneli din astea lexicale de „oameni umblați”.
Eterna, „fatiganta” (apropo de snobăreală lingvistică) zicere: „limba este un organism viu” supus transformărilor e valabilă, dar cu niște (multe) limite. Eu n-aș lăsa niciodată viitorul limbii pe „mâna” poporenilor.
Știm prea bine cum „învie” vulgul limba: avem ocazia să-l vedem la lucru în sms-uri, emailuri, messenger - limbajul acela de subspecie, alcătuit numai din consoane, din care mulți „k”. Așadar: nu, merci!
Dacă jumătate de țară (cu precădere - sudul) preferă să folosească „decât” în loc de „numai”, nu cred că e cazul să ne imbecilizăm și noi, restul, și să transformăm eroarea aceasta în regulă stipulată în DOOM.
Limba trebuie supravegheată și reglementată de specialiști, altfel, cât am clipi, ne trezim înapoi la interjecții și onomatopee. Vulgului în acest fel i-ar fi comod și i-ar plăcea să se „(s)exprime”.
Am mai întâlnit: delabra, deambula. Ia mai mergeți unde a înţărcat mutu' iapa cu spoiala voastră pseudo-franțuzită și învățați mai întâi româna (și franceza!) cum se cade, abia apoi veniți cu căzneli din astea lexicale de „oameni umblați”.
2 comentarii:
tudor daniel: Media (de la blog la ziar, televiziune si revista online - si nu numai online; deci de la simpli indivizi la formatori de opinie) este unul dintre cei mai mari vinovati cand vine vorba de putreziciunea limbii. Dat fiind faptul ca internetul, contul profilului site-ului de 'socializare', de fapt tot ce inseamna online-ul in general dau frau liber, fara a (putea) fi supravegheata de instante lingvistice, nu mai zic etice (apropo, detaliu pe care se pune foarte mult accent la facultatile de jurnalism), reproducerii oricarei tipologii de om, asta nu poate sa duca decat la o descompunere a limbii. E printre singurele situatii, cea mentionata mai sus, in care dezagreez o exigenta democratica; adica nu poti vorbi oricand orice oricum.
Nu te-aș putea contrazice. Completa, da: niciodată să nu uităm „factorul” familie în asemenea „ecuații”! Dar limba, regulile ei, nu, nu pe mâna oricui.
Trimiteți un comentariu