M-a bucurat să mă reîntâlnesc cu dovlecii... Pentru că-i ador(am) în secret! Nu trebuia să se afle, eu fiind... raver. O melodie ca un susur, în amintirea deceniului meu născătoriu. Și-a anilor inegalabili, când mi se părea că-s prieten cu toată omenirea. Basul de grunge, intrând numai când și când, după trebuință, linia armonică atât de hipnotică, bătaia dansabilă și moațele blonde năstrușnice ale fetei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu