Rămânând de unul singur în casă devin un automat meticulos, prins în manie, încep să mut lucruri, să le aranjez, șterg praful și scutur pe geam ce e de scuturat. Pe urmă, încep să-mi aud tare gândurile, și sinapsele lucrând ca niște filtre foarte fine, mi se întâmplă să rostesc gândurile cu sonor, murmurând, cert e că sunt foarte conștient de asociațiile lor fără căpătâi, de roboteala lor fără sens, gălăgia făcută de ele într-un cap atât de strâmt fiind prea mare ca să le pot trece cu vederea.
Dacă îți dresezi prea conștiincios animalele de pe lângă casă, riști să le surprinzi într-o zi nefastă preluând sub ochii tăi frâiele gospodăriei, apropo, să-mi mai scrii răvașe pe foi de hârtie transparentă, cuvinte neconvenționale ce mă fac să mă simt o amantă de mare stil, întreținută într-o eleganță copleșitoare în colivia ei de aur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu