Un om, mărunțel și încărcat de ani, trece pe stradă. E îmbrăcat într-un costum ponosit, costumul lui de bun, și are pe cap, oleacă aplecat pe-o ureche, din obișnuință, un clop de culoarea incertă a hainelor. Îmi închipui cum femeia lui i-o fi pritit la plecare, cu glas ascuțit, să-și ia și pălăria pe cap, da' undie crezi că meri așe cu capu' gol!? Și-n gândul ei: fălosule...
Generația ultimului război. Domnii războiului. Luați de acasă cu arcanul țărani și întorși domni, fără grai, amuțiți în traumă, plângând subit din orice, dar înnobilați. Ei trăiesc acum cu maximă discreție printre noi, aproape că nu mai biruie să iasă pe uliți, iar când o fac, se strecoară pe lângă ziduri, ocupând cât mai puțin loc, de acasă până la „cooperativă”, să-și cumpere pită.
2 comentarii:
Şi chibrite şi becuri şi Ziaru', neapărat.
si festila de lampă
Trimiteți un comentariu