...roşii, coapte, extrem de........ aromate!Ha, ha,ha! Auzi, n-am vrut să mă laud, dar eu am moştenit trei livezi de meri...am acolo soiuri vechi. Cel mai interesant este un soi de mere MARO-CENUŞIU, MICI, PERFECT ROTUNDE. MIEZUL CREM, IAR CÂND MUŞTI CONSTAŢI CĂ SUB COAJA MARO MAI APARE UN STRAT VERDE FISTIC...SUNT TERIBILE, rezistă perfect conservate în pat de frunze, şase luni chiar. Ehei, ``vinzi mere`` uneia ca mine...Ah, dar să nu uit, una din livezile moştenite este pe marginea unei şosele...nu spun care...vara mă trezesc cu tot felul de intruşi în livada noastră...Cum zicea poetul meu preferat, ...``negrule cireşule...``le înţeleg tentaţia...Dar cel mai tare mă distrez când eu sunt acolo, în trecere, şi ei vin, mă salută zâmbind crezând că sunt tot hoaţă...
A, păi nu se face! Știe tot hoțul de câmpul tău cu meri (AharonAppelfeld) și nouă nu vrei a ne dezvălui! Probabil e prin Podgorie, între Ghioroc și Săvârșin. Sau lângă Lipova, cum îi spunea, localitatea aceea cu nume german...
Dar mi-a lăsat gura apă povestea merelor tale învelite în marțipan și fistic. I-ar sta bine ca postare pe blog.
Era o vreme când aveai doar să deschizi pomul, să dai vrăbiile la o parte și să scuturi merele roșii.
6 comentarii:
Excelent!
Si asta cu eticheta: acasa.
Da.
Hihi. Unde altundeva? Pe vremea asta...
Fiecare cu pomul lui,...originală ideea cu ``deschiderea``.Am şi eu un măr al meu, dar i-am cules toate fructele...iarna, ador merele coapte.
Roșii, coapte, un pic trecute!
...roşii, coapte, extrem de........ aromate!Ha, ha,ha! Auzi, n-am vrut să mă laud, dar eu am moştenit trei livezi de meri...am acolo soiuri vechi. Cel mai interesant este un soi de mere MARO-CENUŞIU, MICI, PERFECT ROTUNDE. MIEZUL CREM, IAR CÂND MUŞTI CONSTAŢI CĂ SUB COAJA MARO MAI APARE UN STRAT VERDE FISTIC...SUNT TERIBILE, rezistă perfect conservate în pat de frunze, şase luni chiar. Ehei, ``vinzi mere`` uneia ca mine...Ah, dar să nu uit, una din livezile moştenite este pe marginea unei şosele...nu spun care...vara mă trezesc cu tot felul de intruşi în livada noastră...Cum zicea poetul meu preferat, ...``negrule cireşule...``le înţeleg tentaţia...Dar cel mai tare mă distrez când eu sunt acolo, în trecere, şi ei vin, mă salută zâmbind crezând că sunt tot hoaţă...
A, păi nu se face! Știe tot hoțul de câmpul tău cu meri (AharonAppelfeld) și nouă nu vrei a ne dezvălui! Probabil e prin Podgorie, între Ghioroc și Săvârșin. Sau lângă Lipova, cum îi spunea, localitatea aceea cu nume german...
Dar mi-a lăsat gura apă povestea merelor tale învelite în marțipan și fistic. I-ar sta bine ca postare pe blog.
Trimiteți un comentariu