Această însemnare vă este dedicată. Autocadoul post-Crăciun a fost compus din două obiecte minunate:
Le am de la CinnamonCloves, care mi le-a împachetat frumos şi nu m-a rugat să îi scriu reclame :) Vă recomand magazinul ei dacă vreţi bijuterii frumoase şi cu o mică istorie în spate sau bijuterii colorate şi îndrăzneţe. Sper că am urmat, cu această laudă-de-mine, şi îndemnul primit recent, cum că să fac ceva mai frivol.
A, şi dacă, la fel ca mine, nu aţi citit Cartea şoaptelor, aici e un interviu cu Varujan Vosganian, pentru un plus de curiozitate. Am zîmbit într-un fel anume la:
Limba română e mult mai tolerantă decât mentalităţile care se exprimă în aceasta limbă.
şi la:
Am fost îngrijorat de primirea pe care romanul urma s-o aibă, mai ales datorită ironiilor pe care un astfel de demers le riscă. Parcă şi auzeam: «Vosganian, cel mai mare scriitor dintre economişti şi cel mai mare economist dintre scriitori». Adică, mai nimic. Vă mărturisesc că primirea elogioasă pe care a făcut-o critica acestei cărţi m-a impresionat.
şi la:
Văd că dumneavoastră nu puteţi face abstracţie de omul politic din mine. Eu, uneori, fac abstracţie de politică chiar şi atunci când fac politică. Când cauţi să eviţi limbajul de lemn, când încerci să-ţi păstrezi umorul, când spui că un poet e mai important decât un prim-ministru, când spui că tranziţia e, de fapt, un proces cultural şi că politicul se va recupera prin cultură, când te păstrezi om normal se cheamă că faci abstracţie nu de politică, întrucât de politică, într-un anume sens, nu poate face abstracţie nimeni – legile sunt politica, autorităţile sunt politica etc. – ci de partea întunecată a politicii.
Minunat! Tot aşa vă doresc să încheiaţi anul, să începeţi unul nou, minunînd(u-vă).
6 comentarii:
Mă bucur pentru frivolităţile împlinite şi publicate şi pentru mine însumi, că sunt unul dintre cei care au pus umărul PENTRU cartea d-lui Vosganian - cel mai fermecător debut târziu din lit.rom a ultimelor 2 decenii. Nu m-a înşelat flerul.:)
Multumim, hiacint noi, cele amatoare de podoabe :)
Un an nou frumos!
Si da, sunt fascinata, fermecata si cum vrei sa-i mai spui de extrasele tale si ale lui Cristian din Cartea soaptelor, abia astept sa ma delctez cu ea...
la multi ani frumosi si buni!
Cât despre tâmpiţii din presa culturală ce să mai spunem!?... Evenimentul cultural-literar-coregrafic al anului trecut, pentru ei (M. Chivu citare), a fost faptul că o anumită duduie, zisă şi lucia t, aka terorista, şi-a abandonat minunatul blog.
Unde eşti tu, ALŞ, doamne? Somnul teroristei naşte monştri la Dilema veche.
@Cristian SÎRB:
Marius Chivu spune, în acel articol din Dilema (”Bilanţ minimal”), că altele ar fi fost cele mai importante evenimente culturale ale anului 2010: criza editurilor, Nobelul Hertei Müller, revenirea genului scurt în literatură şi altele.
Mă întreb cum aţi reacţiona dacă, într-o singură frază, cineva ar interpreta cu reavoinţă o însemnare a dvs. (sau a lui Hiacint), ba chiar v-ar deforma grav afirmaţiile, şi v-ar mai trata şi de ”tîmpit din presa culturală”.
Drept e că dl Chivu nu e nici pe departe un tâmpit cultural. O să-i fiu veșnic recunoscător pentru minunatele recenzii la două cărți, cele mai bune ale lui 2009, printre cele mai bine scrise în Ro după 1989: Cartea șoaptelor de V.Vosganian (sper că o veți citi) și Medgidia... lui C.Theodorescu (o recomand cu căldură).
Păcat că dl Chivu a nimerit în aceeași frază cu apelativul nefericit...Mi-am cumpărat mai multe cărți de autori români grație contribuțiilor dumisale la Dilema v.
Păcat și de respectiva mențiune a doamnei LT în articolul-bilanț deja pomenit. O fi fost un moft, un omagiu excesiv, un hatâr pe care Chivu și-l face la final de an; sunt atâtea ”voci” (aici aș fi pus italice) frustrate în bsferă (a mea, de pildă), de ce nu ar răzbate zgomotul lor și subiectivitatea lor, idiosincrasiile lor și-n presă?
Trimiteți un comentariu