Cu scrisul ăsta mare, urât și gros, voi umple blogul în cel mai scurt timp. Și tot ce vor reține paginile sale prea alunecoase vor fi niște zvâcnete umorale, molfăirea acelorași cuvinte, uzarea acelorași lamentații, inventarul acelorași nereușite și cedări rușinoase.
Sunt dislexic de la surescitare și oboseala asta agitată. Îmi vine să fac inventarul cărților, să număr pentru a mă liniști. Să număr oile, în așteptarea nimicului.
Cerneala e proastă, prea multă apă, privirea e proastă - își dorește prea mult. Privirea mea este una dintre instanțele personalității, cum e mirosul și amușinatul la câini. Îmi place să mă plasez și să privesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu