joi, 26 august 2021

FiRiMITURI

 Ușa vecinilor de alături scârție din nou, semn că avem vecini - ei pot ignora cu seninătate un banal scârțâit de ușă. Probabil că nici ăștia n-au venit ca să rămână. De aia nu ung balamalele.

Fata de peste drum, pe care o patentasem drept lesbiană, și-a găsit iubit. Din ce mi-e dat să văd pe geam, simt că n-ar prea dori să-l expună ochilor blocatarilor, parcă s-ar dezice de el, chiar și-n drumul parcurs de la mașină la scara blocului, nu se țin de mână, nu se joacă, nu comunică languros din priviri, nu se ating tandru, ce început de relație fad e ăsta? 

O fi fratele ei?

Câteodată o surprind zâmbindu-i, dar de cele mai multe ori îi adresează o față placidă, negrăitoare, cel mult îmbufnată - dacă convenim că îmbufnarea este o formă de comunicare. Ori se apropie încoace amândoi, venind fiecare de la mașina sa, certându-se în surdină: ea are cuvântul, el tace sau doar zâmbește, cu capul lui ăla rotund de ucrainean, o bilă binevoitoare.

La bloc, nu se numește că ai casa ta. O împarți cu alții. Prin pereți.

Unii își fac înadins remarcată prezența, numai așa simt că viața lor are sens: năvălind în liniștea celor cu care se-nvecinează. 

Am uitat de toate, mi s-a părut chiar că ziua de mâine e abia așteptată și că sufletul mi-e acum lămurit, dar nu e așa.

marți, 24 august 2021

Convorbiri cu Mihai I al României*

M.C. O vreme a circulat ideea că ați avut simpatie pentru legionari.
Mihai I: Nu puteam să am simpatie pentru ideologia lor. Vorbeau de Dumnezeu, de Cristos, de Biserică și în același timp ucideau. (…) Eu eram tânăr și tocmai asta nu puteam să înțeleg: cum se potrivește spiritul creștin cu omorul? 
_______ 
*Mircea Ciobanu, Humanitas

luni, 23 august 2021

Văduva neagră

 Văduva neagră este o specie deasă de femeie, pe cale de apariție și în curs de răspândire pe întreg arealul. Văduva neagră este acea mamă care nu-i încă văduvă (deși se comportă ca una dintre astea), ci doar separată de soț, și al cărei major scop în viață e să-și terorizeze, tocând-o mărunt, fiica adolescentă & să facă valuri pe scara blocului, cea de-a doua ei scenă de spectacole, după locul de muncă (care-i este prima scenă).

Văduva neagră, căci pentru asta am deschis, de fapt, pagina de blog, vorbește întotdeauna tare pe scara blocului, trâmbițând fără complexe din trompeta stridentă a vocii sale de funcționară la stat, pentru a se auzi pe sine și pentru a se face auzită de ceilalți locatari ca mamă responsabilă ce este ea, chiar și așa singură, părăsită, uitată, spunându-i în continuu fiicei cum să facă fiecare pas în viață. Îi spune de la geam, de la etajul 4, când fiica se află jos, în stradă, îi spune la telefon, o sună incontinent și inopinat ca s-o verifice, îi spune, aproape țipându-i cu acea duioșenie tipic maternă, și când e la numai 50 de cm de urechea fetei.

Ceea ce pentru văduva neagră trece ca set de învățături este, în realitate, expresia pură a neîncrederii în propria fiică, neîncredere pe care eu sper ca fiica s-o și confirme, la un moment dat (am trecut și eu prin zisul proces, în post-adolescență).

Văduva neagră călărește bicicleta aia ce zdrăngăne ca o cutie de conservă goală. Își călărește bicicleta ca o amazoană urbană mușcată de streche, indiferent ce prilej i se oferă (i se năzare) de a o călări. De câte ori e nevoie, deschide cu zgomot, niciodată discret, ușa uscătoriei, înghesuie bicicleta acolo sau, dimpotrivă, o smulge cu furie și-o ia din nou între craci, uneori la numai 15 minute de la anterioara descălecare, cu obișnuita mască a impasibilității întipărită pe chip, isterie în voce și impasibilitate pe chip, cine ar fi zis, pornind la atac imediat ce-o apucă nervii.

marți, 17 august 2021

Bine-mi pare!

 Astăzi sosește toamna, anunțată de un vânt prăfuit și de-un soare difuz, prezent în continuu pe cer, încă răzbătând fără o prea mare greutate printre nori. O să se facă frig, în câteva zile. Aerul polar. Antreul iernii. Odată cu fiecare venire a toamnei, omul se gândește serios - știind că n-o să miște un deget - la schimbarea din temelii a vieții sale.

Trebuie că-i trist să fii doar tu cu tine în ziua venirii toamnei. Vântul foșnește frunzele semiuscate, șoaptele spiritelor, vinovății înăbușite, întoarcerea nefăcutelor, lașitățile, amânările, tăcerile vinovate.

Tăcerea asta - cu care nu-s de acord și pe care nu mă pot hotărî s-o sparg uneori visez c-am spart-o uit că nimic n-a mai fost spus și mă trezesc din nou cuprins acuzator de ea; ajuns din urmă de tăcere.

sâmbătă, 14 august 2021

visenebune

 Vise de dor și regret, sfâșiere, mă simt tras înapoi în melancolie de puterea inepuizabilă (pare-se) a aceleiași vrăji aparent ieftine, vraja din ochi, fascinația privirii reci, fixe, trupul ascuns privirii și - la o uitătură superficială - fără cine știe ce apetisant la el.

Retrăiesc, uneori, emoțiile și rușinea anilor '90, când studiam ca să devin măcar învățător, dacă nu psiholog, chiulul, lipsa banilor, primele iubiri, secundele iubiri, multe fără speranță, primele încercări de a-mi suci gleznele.

Dar și groaza, halucinații cu chipuri ce se substituie unele altora pe facebook, azi nu mai era acolo, dar ieri a fost toată ziua și m-a bântuit, și-am înțepenit.

vineri, 13 august 2021

Ek-staz

 Mă tem c-o să izbucnească dintr-o clipă într-alta țipetele binecunoscute din cine știe ce cameră vecină, țipetele acelea neverosimile, totuși atât de familiare, animalice, nimic omenesc în ele, ai zice, de neoprit, de neascultat (nu stând cu mâinile-n sân), pe care ai dori și să le asculți nestingherit de prezența Altuia, de altcineva, și să le înăbuși cu-o pernă, să le faci să înceteze, de rușine, cum o să vă priviți în ochi mâine, a doua zi, cum o să fii tu privit de ei?

marți, 10 august 2021

gelozinvidia & ceva liderpiș

Umbră, bucurie, fugă, povară de dus pe umeri, despovărare tainică, invidie (invidiez cu ușurință).

Invidia și gelozia nu sunt separabile în cazul meu. Mai degrabă invidiez pe cineva care-mi ascunde în mod stângaci ceva (un bun, un interes intim), decât pe unul care posedă ceva ce eu n-am, mi-aș dori și eu, dar nu-mi permit.

***

Foarte mulți indivizi, moluște umane, își schimbă, odată cu avansarea în funcție, comportamentul și cercurile (sociale) în care se-nvârt. Își schimbă până și felul cum articulează cuvintele, tonul adresării, ridică vocea mai des, permit mai rar să fie contraziși, monologhează mai des, se rigidizează într-o (presupun) obositoare erecție permanentă - adică, postura clasică a omului mic și neevoluat, ajuns prea devreme la o cât de mică putere. Putoarea cu putere.

Foștii sau vechii prieteni le devin incomozi, îi stânjenesc, sunt prea direcți în opiniile lor (așa cum obișnuiau când și tu erai „om normal”, nu un fucking leader, vreme în care directețea lor nu te deranja)...

joi, 5 august 2021

Viena

 M-am trezit într-o dimineață splendidă pe un deal de deasupra Vienei, e o răcoare de toamnă, septembrie, mă aflu exact acolo unde trebuie să fiu.

duminică, 1 august 2021

august

 AUGUST - luna marilor întâlniri (cu mine însumi), cu laturi neștiute ale mele, cu ieșiri benefice din amorțeală, cu salturi, pași înainte. Așteptări, hiperactivitate, febrilitate, mutări, pisică.