Astăzi sosește toamna, anunțată de un vânt prăfuit și de-un soare difuz, prezent în continuu pe cer, încă răzbătând fără o prea mare greutate printre nori. O să se facă frig, în câteva zile. Aerul polar. Antreul iernii. Odată cu fiecare venire a toamnei, omul se gândește serios - știind că n-o să miște un deget - la schimbarea din temelii a vieții sale.
Trebuie că-i trist să fii doar tu cu tine în ziua venirii toamnei. Vântul foșnește frunzele semiuscate, șoaptele spiritelor, vinovății înăbușite, întoarcerea nefăcutelor, lașitățile, amânările, tăcerile vinovate.
Tăcerea asta - cu care nu-s de acord și pe care nu mă pot hotărî s-o sparg uneori visez c-am spart-o uit că nimic n-a mai fost spus și mă trezesc din nou cuprins acuzator de ea; ajuns din urmă de tăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu