vineri, 28 aprilie 2023

intro inspecție

 Gândurile introspective, rămase în afara scrisului, sunt mult mai pătrunzătoare decât ceea ce-mi îngădui să pun în litere. Încă nu-mi sunt egal nici mie însumi!

Petreceri cu privirea.

E-un zgomot neîntrerupt, de motor de automobil. Una după alta, ca legate între ele, mașinile seducșivin fără răgaz, producând acest zgomot egal, motorizat, pare același motor la toate, fie că toarce, fie că-i accelerat nervos. Iar capacul de canal punctează ca un metronom dereglat.

N-am scăpat de capacele de canal. Zgomotoasă zonă! Zgomotul hrănește afecțiunea.

Nu m-am întâlnit cu mine însumi la Ineu. N-am vrut să urc la Deal. Am căutat odihna, lenea, izolarea fonică, somnul. Le-am aflat doar pe rupte. Întrerupte.

luni, 24 aprilie 2023

Nasc blochistele

 Blochistele nasc în grupuri și, deîndată ce vine vremea, își poartă copiii în cărucioare de plastic, pe aleea dinaintea blocului. Multe au vârâte în ureche aparate de handsfree și vorbesc în continuu la telefon (cui le ascultă nu-i poate scăpa nici o căcuță, tare sau moale, nici o eructare, nici un colic, cât de mic). Bârfe vechi, de fostă gravidă, și detalii cât se poate de plicticoase despre copil.

Nu-mi pot închipui pe cine ar interesa subiectul ăsta, pe cine ar putea ele suna, cine este atât de liber la orele alea încât le asculte lor integral bătaia câmpilor? Soțul? În nici un caz! Soțul face benevol ore suplimentare, doar ca să revină cât mai târziu în „căminul conjugal”.

Presupun că sună acasă, pe mă-sa! Nimic nu poate egala, nici întrece, simbioza leșios-intoxicantă dintre fiică și mă-sa. Poate își sună colegele de lucru? Unele femei ar (putea) vorbi în continuu la telefon...

joi, 20 aprilie 2023

Concert - muică de Bach

 „(...)și visul lui era să poată într-o zi pune Adei o astfel de întrebare încât s-o tulbure cumplit, s-o... omoare!” (H.P. Bengescu - Concert din muzică de Bach)

Am simțit și eu asta, dar nu față de vreo parteneră, ci relativ la oameni pe care i-aș fi vrut dispăruți instantaneu, să-i fac să se dizolve, neatinși în vreun fel de mine, să piară în neant, prin simpla rostire a unei formule magice desăvârșite. Încă mai cred în atotputernicia cuvintelor și cred că există frazări cu tăiș de diamant ce ar putea avea efectul unui blestem împlinit.

La răstimpuri, scriind pe bloguri, forumuri, în subsolul articolelor de ziar publicate online, m-am apropiat, antrenament nu neapărat conștient, de acest efect: am mișcat niște conștiințe, am atins niște nervi dureroși, am provocat niște reacții psihoclinice, chiar scriind doar aluziv, neexplicit, sau insinuând. N-aș putea lămuri aici în ce fel și, de asemenea, n-am nici un exemplu concret în minte.

Dar am constatat - nu fără un fior de teamă - că poți de minune să scoți din minți pe cineva, fie și numai cuvântând - dar mai ales în scris! Stângiștii „corecți” și conservatorii bigoți se învecinează și chiar se înfrățesc întru frisoane reactive la umilele mele scrise - pentru ambele triburi rigidobitoace, stângiștii & conservatorimea, gândirea liberă și un oarecare umor acid, dizolvant, fără frâie, sunt amenințări existențiale...

miercuri, 19 aprilie 2023

Oliver James* - fără comentarii

 „Este posibil să detectați că ați primit o îngrijire lipsită de empatie, dacă nu suportați să fiți lăsați să așteptați, fie de către ceilalți, fie de propriul trup. Nerăbdarea extremă la cea mai mică frustrare, cum ar fi o senzație de răceală care trece imediat sau un tren care întârzie, este cel mai evident semn.”

Cel mai puternic semn că ați primit o îngrijire lipsită de empatie apare atunci când dependența normală față de ceilalți, sau a lor față de voi, este cel mai mare coșmar al vostru. A trebui să te bazezi pe cineva pentru dragoste, mâncare sau recreere este un iad pentru persoana care a primit îngrijire lipsită de empatie, deoarece aceasta recrează cele mai timpurii experiențe de a fi lăsat să aștepți.”

          *Oliver James - They Fucked You Up (Vellant), cu sublinierile mele

joi, 13 aprilie 2023

Spumotim

 Ce așa mare lucru o fi să locuiești în Timișoara? Orașul ăsta, luat la bani mărunți, n-ar merita nici căcatul după care o familie de blochiști trage apa (sau n-o trage, dacă respectiva familie trăiește în același apartament cu socrii/bunicii zgârciți).

Hei, nu toată ziua trageți apa aia, că eu plătesc întreținerea, stai în casa mea, eu fac legea aici, te descalți la ușă - ușa mea, da? -, te sinucizi când spun eu, nu tu comanzi!

Vii, te instalezi în Timișoara, după care te pui să-ți croiești narațiuni înfrumusețate despre cum stai tu în Timișoara, cât de bine e, ce bine arată numele orașului în buletinul tău preschimbat, ieși pe balconul închis, te întinzi de pocnesc încheieturile, și continui cu narațiunea cosmetizată: merită osteneala, zgomotul continuu, praful, căcatul pe care-l mănânci la locul de muncă, oricare ar fi acela, de la șefi, de la subșefi, de la colegi mai „complicați” decât tine, de la mine pân' la tine...

Traversezi orașul alături de boii și de vacile din trafic, participanți mereu furioși, îmbufnați, sătui, îmbuibați, cu bani suficienți, dar cu viață de căcat, căci viața îți poate fi de căcat chiar dacă ai de toate alea.

Eu prefer să n-am de toate.

Vreau doar liniște, armonie, pădure și cărți. Pădurea aproape, vecini invizibili, pace, plimbări domoale, un câine sau doi, rafturi de cărți dragi, stilou și hârtie ca să scriu pentru uzul propriu.

luni, 10 aprilie 2023

Lecturi întârziate

 Îl citesc pe L. Ciocârlie cu un sentiment situat la granița dintre simpatie și (o oarecare) antipatie. Ceva mă (a)trage, totuși, înainte - către ultima pagină. Și nu-i doar trebuința sportivă de a termina cartea.

Cartea lui L.C. (Pornind de la Valéry) dă de lucru gândirii - sunt sau nu sunt de acord cu el; îl înțeleg sau nu prea. Agreez unele rostiri, resping excesul de oralitate și cazna de a se face amuzant (simpatic). Cred că tocmai „cazna” asta mi-l face (aproape) antipatic.

Poulet gourmet

 Dacă ar putea anticipa puiul de crescătorie ce gust capătă în timpul măritișului său din tigaie cu mirodeniile & compotul de pere, și-ar vinde mult mai scump pielea.

joi, 6 aprilie 2023

Pe trecerea de copii

 O petrecere de (pentru?) copii. Se află acolo copii de oameni căsătoriți sau divorțați. Apare un tată cu înfățișare alcoolică, mă frapează că nu-i gras, cum mi-a fost descris cândva, dar pielea-i este înnegrită hepatic de tabagism și etilism, un fost mascul, acum efeminat, gayficat de diversele sale dependențe și vicii, etalând gestica aceea oscilândă între excesul de pedanterie (autocontrol, autoconștiență) și brutalitate (strângeri de mână inutil de puternice, amenințătoare).

La început, preț de niște secunde, îmi refuză mâna întinsă, iar de nu m-aș fi îndreptat țintit spre el, m-ar fi ignorat total, o ignorare nu lipsită de tensiune, știa dinainte că-s pe acolo, o detectasem în felul - destul de prost jucat - cum îmi evitase privirea. Mi-a strâns mâna scrâșnind și din acel moment și-a pierdut stăpânirea de sine.

Primele sentimente de vinovăție, răsădite în conștiință, dau să spuzească oniric. Știam bine în ce fel anume contribuisem la starea lui actuală de holtei vârstnic, o știusem tot timpul - taină adânc îngropată în mine.

O mamă (mama?) plângea pe tăcute, ascultând ce-mi reproșa el, plantată strategic într-un fotoliu din apropiere, copiii urlau jucându-se. Casa e a mea, a familiei. Băiatul vomită într-un sertar. Vomită ca simptom al tatălui, copilul-simptom, mi-a ieșit azi dimineața un copil între omoplați și nu-l pot sparge. Mă doare tatăl. Etc.

Copilul vomită, îndopat cu imaginea tatălui înjosit, decăzut din drepturi, în inferioritate, abătut, autodistructiv - așa și era, de altfel. Copilul își vomită tatăl, o vomă îmbelșugată ce umple sertarul, scena făcându-mă să cântăresc imediat în minte variante de a mă îndepărta de acolo ca să nu fiu nevoit să trag pe nări pestilența, dar fără a-l jigni sau provoca suplimentar pe hepatic, eram preocupat mai mult de curățenia de după aceea, aveam de scos voma din sertar... Mi se face milă de plod. Și de amândoi.

El plânge, băiatul plânge, mama plânge - eu, prezumtiv culpabil pentru toate astea. E din vina mea întreaga atmosferă, încărcătura ei. Un mascul tocmai se dezintegra.

Arunc un pled peste mama, acum ghemuită în fotoliu, nemulțumit că mă urmărește peste tot cu scopul de a trage cu urechea la schimburile mele de cuvinte cu el. Se hrănește cu durerea lui de neconsolat, deși ceea ce i s-a întâmplat e parte a trecutului, își întreține voit rușinea de mamă, savurând de aproape suferința mocnindă a masculului emasculat. Așa că, arunc pledul peste capul mamei, îmi exprim astfel dezacordul necuvântat față de indiscreția ei și față de irepresibila ei nevoie de a suferi de pe urma faptelor mele.

miercuri, 5 aprilie 2023

Citate uitate

 „Cea mai fulgurantă dragoste ne-o stârnesc făpturi pe lângă care trecem și știm că niciodată nu le vom revedea. Nu le vom avea. Iar ele au stat ore în șir la oglindă ca să ne seducă pe noi, trecătorii.” (Livius Ciocârlie)

Le jeu de l'amour et du hazard: Valéry adaugă că mă ascund de mine în ființa de care mă îndrăgostesc.” (L. Ciocârlie)

„Morala este un fel de artă a nerealizării dorințelor, a posibilității de a slăbi gândirea, de a face ce nu ne place și de a nu face ce ne place.” (P. Valéry)