Un bărbat îi suflă femeia altui bărbat, iar „păgubitul”, în loc să se vadă pe sine așa cum este - adică, învins - îl vede pe celălalt că-i evreu.
Elisabeth Bibesco: « J’aime les Juifs. Je les aime passionnément. Ce n’est pas parce qu’ils son malheureux. Non. Je les aime parce qu’ils éloignent l’horizon. »
Proasta mea memorie muzicală este excepțională. (M.S.)
O construcție ce, astăzi, ar putea părea paradoxală, dar pesemne că în vremea aceea (1936), excepțional n-avea, ca acum, doar conotații apreciative.
Excepționalul este ieșitul din comun. Astfel, și o crimă ar putea fi excepțională, o greșeală, o căldare, o prostie etc.
Mă aflu la Deal. Întins în hamac, catarama curelei de la pantaloni mă orbește, lucind în soarele ce bate din spatele meu. Am luat, din neatenție, hamacul cel mic. Am poftit la el, fiindcă-i mai colorat, mai „jamaican”. Suflă vânt din nord-vest, în rafale scurte; le aud mai întâi răzbătând prin pădure, până să ajungă la mine. Zgâriat de spini, nu foarte obosit, berea lângă mine. Și sculele de coafat pomii.
