Tei înfloriți, nunți. Fete mirosinde, dând iama prin cărți.
Într-o lume care s-a obișnuit ca, pe stradă, să stea cu ochii-n telefon, aruncarea cu privirea ar putea primi nebănuinte valențe (și efecte). Adică, cei care se simt priviți (și încântați de asta) i-ar putea răsplăti pe privitori în vreun fel. A privi viața trecând pe lângă tine ar putea deveni o tendință, ceva cool, un fel de galanterie nevinovată, de la distanță, semn de considerațiune.
Viața - întruchipată de cei care trec și care se lasă răsfrânți în ochii și-n plăcerea mea de a-i privi gratuit, de a mă bucura de vederea lor, neprimind în schimb altă răsplată decât bucuria asta (de frumos).
Ochii, ascunși în spatele ochelarilor de soare. Pot privi pe oricine, mă pot uita încotro mi-e poftă. Cel mai bun camuflaj. Mă uit și la mă-ta sau la fiică-ta, dacă așa doresc, iar tu n-o să ai nici cea mai mică idee despre asta! Timiditatea se topește. Infatuat, insolent sau, cel puțin, fără teama de a înfrunta lumea. Din ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu