Nu pisălogi, nu persoane cu opinii ferme, monolitice, care să nu știe ce-i tăcerea și care să mă agite și mai și, în plus, dându-mi noi ocazii pentru a purta (în cap) dialoguri închipuite, de unul singur, după plecarea lor.
Dacă aș dori să mă aflu printre oameni acum, ar fi ca să savurăm împreună niște muzică, să ascultăm ceva (greierii) sau pe cineva (un solist, o trupă, un conferențiar, un greier), nu unii pe alții, ci toți pe cineva, nu discuții înveninate de criticism, nu rătăciri păguboase prin nemulțumiri interminabile.
Singurul sport de echipă ce merită participarea mea este acela de a colecționa - pe retină - chipuri sau trupuri frumoase. Alături de un prieten. Nu vreau să mă lamentez, nu vreau să aud lamentații, înfierări, mofturi. Mă intoxică să asist la răzgândiri subite, bătălii cu meniuri sau cu chelneri indolenți. Nu vreau să las trecând o frumusețe pe care s-o observ doar eu, iar partenerul meu de pahar să fie mult prea absorbit de sine, prins în monologul lui înăcrit, pentru a deveni părtașul efemerei mele admirații. Am obosit de voi, Narcișilor!
Nu vreau decât să ascult muzică, să vorbesc neserios și să admir, distant, frumusețea. Așa că, ai putea să mai taci naibii din gura aia ce-ți macină masturbatoriu vorbele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu