Oamenii ies de la muncă, îmi trec pe sub ferestre și vorbesc - sună pe cineva, ca să nu tacă, să-și umple golul din creiere, ieșind și mergând spre casă, de la muncă.
După ce ton insuportabil de nazal au când vorbesc, aș zice că bărbații unguri fie obișnuiesc să plângă ca să-și convingă unguroaicele să și-o tragă cu ei, fie le bat, le silesc, le șantajează, li se agață de picioare, implorându-le să se fută cu ei.
Știi că, după aia, aș regreta dacă te-aș transforma înapoi - din bărbat, în femeie. Dacă te-aș dezhuma de unde te afli și am reîncepe să umblăm unul cu picioarele celuilalt, încurcate, ude, lipicioase. pe linoleum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu