Vise de dor și regret, sfâșiere, mă simt tras înapoi în melancolie de puterea inepuizabilă (pare-se) a aceleiași vrăji aparent ieftine, vraja din ochi, fascinația privirii reci, fixe, trupul ascuns privirii și - la o uitătură superficială - fără cine știe ce apetisant la el.
Retrăiesc, uneori, emoțiile și rușinea anilor '90, când studiam ca să devin măcar învățător, dacă nu psiholog, chiulul, lipsa banilor, primele iubiri, secundele iubiri, multe fără speranță, primele încercări de a-mi suci gleznele.
Dar și groaza, halucinații cu chipuri ce se substituie unele altora pe facebook, azi nu mai era acolo, dar ieri a fost toată ziua și m-a bântuit, și-am înțepenit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu