depresiuni

 Depresia apoasă și călduță - ca apa din calorifere în luna aprilie. Apoasă ca apa?... Stătută, suportabilă. O depresie alimentată automat - din sine și din toate amintirile prea plăcute sau prea urâte ale vieții.

Un cățel oarecare întâlnit pe stradă, un papuc purtat neglijent sau un pantof ce înnobilează chiar și cea mai nesemeață gleznă, o stradă sau un apus, felul cum „cade” lumina, a proba și a-mi cumpăra niște haine, a socoti banii rămași pentru restul lunii, a sta la rând, a deschide laptopul, a nu răspunde entuziast la un e-mail, ci fără nici un chef, multe altele - toate vin și mai pun câteva lemne verzi pe focul mocnit al depresiei.

Are o lentoare numai a ei, ce nu te împinge nicidecum spre hotărâri radicale.

Bună ar fi o zi în singurătate deplină, să stau trântit în pat, cu o carte-n mână, să scriu incontinent prostii din astea, să beau, să dorm!