Incapabil de acte absolute, perfect capabil de pasiune, carnea cea moale de pe costițe mistuită lent în pântece, timp în care spionez strada printre degetele picioarelor tale.
Simt că aș scrie o carte și cartea pe care aș scrie-o ar fi chiar asta pe care o citesc acum, n-aș schimba un rând din ea, ba chiar aș folosi spaniola din original pentru a o compune! N-ar fi un plagiat, o copie ordinară, nicidecum o corectură sau - Doamne ferește - o parodie. E doar simțământul firesc ce apare în mintea oricărui cititor împătimit: acela că ochii lui scriu cartea care se scrie singură, fiind deja scrisă de altul, sub ochii lui. Analogia cu ce se petrece în sufletul voyeurului (copil) nu e deloc deplasată: el urmărește însetat, de la o distanță aseptică, actul sexual al altora, punându-se pe rând în pielea fiecăruia dintre partenerii la care trage cu ochiul și încercând cu eforturi supraumane să simtă și ca „el” și ca „ea”, simultan simțind și ca sine însuși (privitorul) - procesând intens ceea ce soarbe din ochi. Peste toate, gelozia (câteodată, suspectez că gelozia stă, de fapt, sub toate, adică la baza tuturor marilor pasiuni, nu peste ele)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu