Cineva poate să iubească pe altcineva mai mult decât pe sine, în ciuda tuturor opreliștilor, a distanței, a despărțirii (despărțirilor) și, uneori, chiar a morții.
Cineva poate iubi pe altcineva mai mult decât își iubește familia din care provine și poate să sufere mai mult când pierde pe acel altcineva decât ar suferi pierzând un membru al propriei familii.
Asta, alături de inerția aproape plăcută a actului de a suferi, e parte din stranietatea faptului de a fi un om și de a avea un suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu