M-am „obișnuit” oareșicât cu numeroase zgomote ce vin la pachet cu traiul într-un oraș mare - cum ar fi: sirenele idioate & abuzive ale mașinilor smurd, capete seci ce-și ambalează în gol motocicletele, celelalte mașini trecând cu 70 km/h pe strada îngustă, cu sens unic, capacele de canal pocnind sec de zeci de ori pe minut.
Dar ce nu pot în nici un chip suporta e să-mi aud vecinii prin pereți. Nefericiți, lipiți de telefoanele lor cu orele, țipând din străfunduri. Nevoit să le ascult fiecare propoziție, să le înțeleg clar cuvintele, să asist ca spectator la prostia lor etnică, ce pulsează către mine prin tencuială, ca o migrenă.
Mi-i imaginez lingându-și smartfoanele, la căderea serii, căutând disperați în agendă noi numere de telefon pe care să le apeleze, incapabili să-și ocupe cu altceva timpul lor liber. Cuvintele lor goale, urlate, izvorâte șuvoi din spaima lor de tăcere, mă obosesc mai mult decât motoarele turate afară.
Și cel mai tare mă indignează că toate astea trec prin pereți și-mi ajung la urechi. Nu-s deloc curios de viețile lor, de singurătatea lor, de dorurile lor, de inadecvarea lor. Nu vreau să fiu poluat de dramele lor aparta-mentale.
În orice caz, cine dracu’ o fi inventat și blocul de locuințe?
Pentru cineva crescut și maturizat la casă, tămbălăul ce se iscă la un moment dat într-un bloc e aproape inimaginabil!
La casă, doar ai tăi te implică în scandal. Aici - vrei, nu vrei - te bagă și vecinii.
Indivizi (și „individe”) care pe scară afișează fețe prelungi, aferate, de burghezi respectabili - subminați, în fapt, de o intactă mentalitate de șatră.
Foarte primitori de felul lor, te invită să le intri cu de-a sila în „case” & ei dau buzna, de asemenea, la tine - prin pereți!
_____________
P.S. cu mare regret, dezactivez pour une fois posibilitatea de a comenta, fiindcă țin neapărat să mă scutesc de păreri mai stupide decât însăși această însemnare (am mai avut una de tipul ăsta și m-am ales cu un curajos atac anonim, din flancuri). N-aș avea răbdare să dau piept cu umorile rănite ale empaticilor de ocazie, ale unor nepoftiți. Nimeni nu-mi poate schimba opinia execrabilă despre blocarii țării.
