„Atunci, asta ce e? Nu e carte. E calomnie, defăimare, ponegrire. Nu e carte în sensul obișnuit al cuvântului. Nu. E o insultă prelungită, un scuipat în obrazul artei, un șut în fundul lui Dumnezeu, al omului, al destinului, al timpului, al iubirii, al frumuseții...”
Dintr-o gazdă într-alta, fără acoperiș stabil în Parisul interbelic, Miller* - totuși, prea puțin dornic să se repatrieze.
„Totul poate fi îndurat - dizgrația, umilința, sărăcia, războiul, crima, l’ennui - în speranța că ceva se va întâmpla peste noapte, un miracol, care va face viața suportabilă.”
“Nimic din ce mi s-a întâmplat nu a putut să mă distrugă, nimic nu s-a distrus, în afara iluziilor mele.”
*Henry Miller - Tropicul Cancerului, trad. Antoaneta Ralian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu