Chiul

Am șters-o de la lucru cu gândul că vin acasă și ascult la volum maxim mixul acela ce mi-a rănit de dragoste poftele și mi-a alungat aseară somnul. Complet treaz, pe lumină, muzica n-a mai sunat la fel! Iar prin oraș, mergând pe jos, am trecut aproape în fugă, de frica oamenilor, a întâlnirilor nedorite, a închipuitelor invitații la o bere. Fetele de liceu aveau fețe lichide și părul uns. Emanau sex prostesc, de ciute, de capre imprudente.

„...nimic nu mi-e mai clar la șase dimineața decât imensitatea nefericirii mele, căci, indiferent de oră, o durere fără sfârșit îmi atinge fiecare nerv în mod egal, direct, complet.” (Ingeborg Bachmann - Malina)

Malina nu vorbește niciodată despre Ivan. O (auto)ironie, o remarcă umilitoare, o aluzie la el ar elibera-o, dacă Malina ar fi capabilă să rostească (să gândească!) ceva de acest gen. Nu. O perfectă și lent înnebunitoare stăpânire de sine.

„Cinci ore cu Ivan ar putea servi, câteva zile, drept speranță, întăritor, tratament recuperatoriu sau mijloc profilactic - o adevărată cură.”

Ivan este unul dintre acei bărbați stârniți de „misterul feminin”. De jocurile seducției. „Fără joc, nu se poate”. Și taman el întâlnește o femeie căreia nu-i place să se joace. Ci care se dă mereu de gol.

Pedanteria nu ține loc de viață. Nici tabieturile nu mă țin la fereașă de dezamăgiri sau de trecerea timpului. Îngroșarea maniilor zilnice nu protejează. Nu prelungesc fericirea. Nici durata unei zile. De ani, reușesc arareori să demonstrez că există viață după muncă.