Zărisem sexul vecinei de sus. Era sexul păsăresc. Mă zărisem pe mine în fotografiile unei case străine, străbătută de un planor instabil. Cumpărăm casa. Mai trebuia s-o cârpim cu pământ moale. Nuielele erau deja la locul lor. Gata să primească pământul. Cam urât scrii, pentru un fost dascăl. Eh, mi s-a deformat, de la taste. Nț, asta e ca mersul pe bicicletă. N-am avut, ce-i drept, ocazia să văd un om umblând pe-o bicicletă. Nici bicicletă, umblând pe om.
Era casa noastră, urma să devenim fericiți acolo. Răsuflăm ușurați. N-o să fim fericiți. Și un monument falic, falnic, cu vultur în vârf, în parc, înspre căminul cultural căruia i se spărsese și devastase biblioteca. Sărmanele cărți proletcultiste!
Și planorul cu motor, plutind peste brazi, dacă și ăia erau brazi, și-o plăcută frică, privindu-l. N-a căzut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu