Fericita oboseală. Gândul la camera neutră care-i așteaptă, așa modestă cum e ea. Primitoare. Și răbdătoare. Și rezistența ei la țipete. Impregnată cu mirosul de trup, îl memorează cu fidelitate în pânzeturile ei.
Foșnetul. Privirea. Descoperirea. Gemete și tăceri - mai sincere ca topica, punctuația, lexicul. N-o să-ți amintești cu acribie nici un cuvânt, dar ți se-ntâmplă să pătrunzi pe neștiute în acele tainice bule temporale în care te trezești că ai acces la vechi sunete, mirosuri, unghiuri de lumină, curbe, mai proaspete ca oricând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu