Am înaintat cu pași mari zilele astea! Totul trebuia folosit ca să-mi continui mișcarea, înaintarea. Fiecare faptă bună, fiecare fapt, fiece mic bastion cucerit, orice zi în care reușesc să mă culc & să adorm liniștit - folosite ca să nu mă opresc.
Ființez în jurul tău ca turnul bisericii în jurul ceasului. Ființez cu speranța că ceasul nu e defect. Și că temelia pe care mă-nalț mă va susține.
O să rezolvăm asta.
Te repar eu.
Am visat că intrasem într-un ochi verde de om. Mi-era teamă - nu știam să înot, mă zbat, afundându-mă în vâscozitatea lui. Îl vedeam detaliat, mărit ca la microscop.
Avea pete maronii pe porțiunea albă, pete care mă îngrijorau.
Mă zvârcolesc în acel ochi ca o lacrimă, ca o musculiță sâcâitoare ce mi se sinucide între gene murind în sarea lacrimilor dintr-o dată abundente, straja ochiului, ce încearcă s-o dea afară de acolo cât mai iute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu