Înclin să cred că nu mi-au fost în aceeași măsură de ajutor - precum mi-au fost visele - toate discuțiile, sfaturile & încurajările prietenilor, familiei, colegilor, străinilor. Consolarea lor, comparațiile lor consolatoare cu situații mult mai dramatice, întâmplate altora - multe dintre acestea oferite în mod sigur cu cele mai bune intenții.
Visele încearcă să mă pună în acord cu mine însumi, fiindcă eu sunt sursa a tot ce-mi dăunează sufletește: binele și răul, șansa și sabotajul. Eu îmi sunt piedică și sprijin. Prieten și dușman. Îmi sunt amant și mașteră. În sinea mea sunt, câteodată, o femeie câinoasă. Senzualitatea mă împarte, fără a mă rupe, între masculin și feminin.
Primii vor fi cei din urmă. Cine ajunge primul, stinge lumina.
2 comentarii:
„Visul este propriul produs psihic al visatorului”, zicea Freud :)
Parerea mea este ca nu trebuie sa stingi lumina, ci sa deschizi ochii si sa privesti. Doar asa iti va fi de ajutor.
Corect, pentru ambele. :) Dar, de mai cuget, se poate uneori ca tocmai lumina să ne împiedice să vedem ce e de văzut... complicat.
Trimiteți un comentariu