În toamna lui 2016, Gabriel Liiceanu lasă vag a se înțelege că e posibil să se fi înșelat asupra adevăratului caracter și adevăratelor intenții ale lui Traian Băsescu...
Liiceanu nu pare nici acum prea convins că s-a înșelat întru totul. E drept, Băsescu a mimat atât de credibil cruciada anticorupție și reforma încât, pentru o persoană aflată în siajul feselor sale, e posibil să fi trecut neobservate mitocănia, mișelia, natura sa reală.
Mira-m-aș!
Nu știu cum se face, dar „natura” lui T. Băsescu n-a prezentat nici o taină pentru mine, comentator cvasi-anonim, nici pentru, de exemplu, regretatul Octavian Paler, pentru Dorin Tudoran, CTP și alții, intelectuali sau jurnaliști care nu pot fi bănuiți de a fi fost partizani ai PSD sau antireformiști.
Personajul Băsescu a fost dintotdeauna paralel cu meritul de a fi proslăvit sau iertat prin omisiune, merit pe care slujitorii săi, unii chiar benevoli - Cărtărescu, Liiceanu & Comp - i l-au atribuit cu o orbire de fete bătrâne, îndrăgostite crepuscular! Între noi fie vorba: atitudinea a proslăvi un politician, oricine ar fi el, nu e una demnă de niște oameni cu atâta știință de carte, indiferent ce fapte de vitejie a comis respectivul.
Revelația unei minți neîndoielnic luminate ca a lui G. Liiceanu e de-o inutilitate târzie. Directorul de editură se dezice atât de inoportun de actualul Băsescu încât textul său de pe contributors.ro are mai degeabă valoarea unei partituri umoristice.
Autopoziționarea la dreapta a lui Băsescu a fost doar un oportunism de mare clasă. O metodă de a-și atrage binecuvântarea intelectualității de top (care a și mușcat prompt momeala). Băsescu nu e de dreapta, pentru că nu e de nici un fel. E unul dintre politicienii români de talie locală. De tipul celor etichetați (cu nejustificată admirație) "animal politic". Sforar. Păpușar talentat. Marionetist. Un din ăsta e de găsit și într-un banal birou de firmă.
Pentru a fi refuzat, încăpățânați și ostili, să admită asta timp de două decenii, de-alde Liiceanu, Cărtărescu, Voinescu, Turcescu s-au descalificat public definitiv. Judecata lor politică, pentru mine, și-a pierdut demult relevanța. Prestanța lor mai este validă exclusiv în domeniul literelor și ficțiunii. Ceea ce nu-i lucru puțin! Dar nici nu poate repara impresia puturoasă, umblatul în limbă după un dos de marinar heterosexual.
Diferența dintre T.B. din urmă cu două decenii ani și cel de acum stă exclusiv în discurs. În esență, personajul e același. Cine n-a putut să se autoiluzioneze atunci, acum n-ar trebui să aibă nici o surpriză, descoperindu-l pe T.B. despuiat de discursul atlantist, justițiar.
LATER EDIT: la prima candidatură a lui Traian Băsescu pentru funcția prezidențială e notoriu că nu aveam alternative. Nu l-am fi putut vota pe Adrian Năstase! Tema acestui text nu este aceea că ar fi existat în 2004 un alt candidat mai bun ca T.B. Ce am dorit eu să sublinez e că, T.B., deși a fost alegerea noastră logică în 2004, el n-a fost nicicând prințul neprihănit din închipuirea intelectualilor (și jurnaliștilor) care s-au împrietenit cu domnia sa cu forța, oferindu-se de unii singuri să-i facă o curte ce a trecut deseori dincolo de limitele unei digestii sănătoase.
4 comentarii:
Voi astia care le stiti pe toate inca dinainte sa se intimple, de ce nu ne spuneti voi si ce alternative decente ar fi fost atunci si prostimea orbita de “stralucirea” lui Basescu nu le-am vazut/apreciat pe masura?
Ponta, Crin, ... poate Nastase!? Daca nu aveti un raspuns viabil intrebatii pe Octavian Paler, Dorin Tudoran, CTP (acesti titani ai Romaniei proFUNDe).
Nu ar fi fost alternativă la Băsescu. Pe vremea aceea, Ponta nu exista! KA kandidat! Băsescu a fost ce s-a găsit mai bun, la momentul acela.
Dar nu este despre asta vorba. Ci despre caracterul lui infect. Condamnarea comunismului (da, trebuia făcută) & reforma Justiției (pe care acum se cacă furios), deși sunt cuceriri incontestabile ale regimului său nu-l fac mai puțin infect. Ka karacter.
A fost cel mai bun dintre o grămadă de loaze. Pasiunea intelectualilor pentru el (putea fi mai decent manifestată) rămâne o pată rușinoasă pe obrazul unora dintre ei. Minus Pleșu, care a realizat din timp cu ce personaj are de-a face.
Dar ceva îmi spune că nu-l apreciezi pe Pleșu (poate tocmai din acest motiv). Vali... :)
M-am situat de când mă știu (politic) la dreapta. Tot ce am scris pe blogul ăsta o dovedește (măcar scriptic). Am oroare de egalitarisme, stângisme, populisme și conservatorisme. Sunt liberal de dreapta (fără ca asta să fie pleonasm).
Dar personajul Băsescu nu m-a cucerit. Și nu m-a prostit. Or eu nu am instruirea și cultura lui Liiceanu. Sau a lui Cărtărescu. Poate că taman asta mi-a folosit. Un minus de vanitate.
Cele bune!
Cred ca te inteleg. Am votat pentru Basescu si in ciuda derapajului lui actual inca mai cred ca am ales bine atunci si ca, pe de alta parte, e prea devreme ca dam verdictul final celor 10 ani de "regimul Basescu".
"Dar ceva îmi spune că nu-l apreciezi pe Pleșu (poate tocmai din acest motiv). Vali... :)" - Asta m-a facut sa zimbesc, prietenii/cunostintele mele imi tot repeta: "Da' mai slabeste-ne odata cu Plesu asta al tau!" ;-)
In cazul ăsta, îmi cer scuze că am presupus greșit.
Trimiteți un comentariu