Pe scară, avem parte de o familie talentată. Ei împart cu noi, generoși, tropăitul dezinvolt, vorbirea pe un ton autoritar, sonor, dominant, amplificat de ecoul casei scărilor, cântatul la duș, ce se aude până la parter, voci melodioase, voci croncănitoare, mă pot mușca singură de nas dacă insiști! Noi nu împărțim mare lucru cu ei: doar bănuiala și teama. Se poartă ca și când ar fi familia fondatoare a blocului și ar deține în proprietate toate apartamentele. S-ar putea căca fix pe trepte, prelung, gros și întins, ca să ajungă până jos, la parter - dacă prin asta și-ar putea consolida autoritatea.
Fiul talentat al familiei talentate de „la doi” se întoarce (sporadic) din străinătate și pune la cale jam sessions împreună cu tatăl familiei talentate. Tatăl bate execrabil la tobele aduse de fiul talentat special în acest scop și lăsate tatălui familiei talentate ca tribut și omagiu. Nu am surprins niciodată momentul când se scoboară din mașină fiul talentat, cum este primit de comitetul familial fiul talentat care descinde pe teritoriul natal, blocar, românesc. Presupun că ia parte întreaga familie. În timpul ăsta, mama-cioară-blondă stă afară, proțăpită pe treptele personale ale blocului și scuipă abundent, dar cu distincție, de deochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu