"(...) lumea întreagă se mișcă adesea numai ca să ajungi să nu-ți mai ocupi locul și să-l poți uzurpa pe al celuilalt, numai pentru asta, spre a uita de tine însuți și a-l îngropa pe cel care ai fost, toți obosim îngrozitor să fim cei care suntem și cei care am fost."
(Javier Marías - Inimă atât de albă, trad. Tudora Șandru Mehedinți, RAO)
3 comentarii:
Javier Marias a ajuns rapid, încă de la prima carte citită, printre prferații mei. Ador stilul lui cu fraze lungi, sinuoase, melodioase, complexe, dar fără să fie greoaie sau plictisitoare. Cel puțin pentru mine. :)
Îl consum în doze mici, să nu se termine prea repede.
Doze mici, da, insa a si scris multe carti deja. Nu stiu cum face in asa fel incat ii ramane substanta pentru inca un roman, si inca unul, in conditiile in care are rabdarea asta cu cuvintele, zaboveste si despica, se invarte cu aparatul de filmat in jurul scenei sau personajului, incremenite in actiune...
Și nu știu cum de îi ies niște povestiri atât de reușite plecând de la câteva cuvinte date sau de la restricții de număr de cuvinte (Când eram muritor). Și le mai și transformă în romane excelente pe urmă (Inimă atât de albă). Și mai e și traducător! :))
Trimiteți un comentariu