Din cauză că în România toate cele au sosit mai târziu, iar atunci când, finalmente, au sosit s-au vândut scump, sms-urile au rămas și ele un fel de odrasle vitrege ale telefoniei mobile. Nu e vorba de vreun analfabetism ori de dislexie, cum ar fi fost unii (printre care și eu) tentați să creadă; lumea întreagă comite greșeli de ortografie în cuprinsul mesajelor, fără a fi bântuită de procese de conștiință, ca atare asta n-o împiedică să continuie să le trimită.
E o problemă ce, mai întâi, a fost legată de tariful ridicat, iar acum e în strânsă legătură cu imbatabila obișnuință (a doua natură). La costul din vremea aceea, era mai bine să suni decât să irosești banii pe un text - care mai risca și ambiguitatea. Apoi, la un nivel ceva mai abisal, s-ar putea să fie o chestiune de self esteem la cote de avarie: mai bine-l sun pe ăsta; oricum am bănuiala că nu dă doi bani pe agitațiile mele electronice.
Cui i-ar păsa că mi-e greu mie să pricep astăzi, în condițiile gratuităților cuprinzătoare, ce anume îl mână pe un ins capabil să te sune de trei sau de treișpe ori, constată că nu răspunzi (nu poți, nu vrei, nu ai telefonul alături), dar ba să-l ducă mintea să-ți lepede un sms lămuritor: sună-mă urgent sau: nu mă suna, voiam doar să te aud!
E o problemă ce, mai întâi, a fost legată de tariful ridicat, iar acum e în strânsă legătură cu imbatabila obișnuință (a doua natură). La costul din vremea aceea, era mai bine să suni decât să irosești banii pe un text - care mai risca și ambiguitatea. Apoi, la un nivel ceva mai abisal, s-ar putea să fie o chestiune de self esteem la cote de avarie: mai bine-l sun pe ăsta; oricum am bănuiala că nu dă doi bani pe agitațiile mele electronice.
Cui i-ar păsa că mi-e greu mie să pricep astăzi, în condițiile gratuităților cuprinzătoare, ce anume îl mână pe un ins capabil să te sune de trei sau de treișpe ori, constată că nu răspunzi (nu poți, nu vrei, nu ai telefonul alături), dar ba să-l ducă mintea să-ți lepede un sms lămuritor: sună-mă urgent sau: nu mă suna, voiam doar să te aud!
În schimb, mai toată suflarea (știu, tu nu faci parte) consimte să preia pe nemestecate și să retrimită, de două ori pe an, întregii liste de nume de pe SIM, inepțiile acelea ipocrite, agramate, cu iz căutat de română veche și cu închipuite proprietăți magice, de le spune unanim urări și încep cu Fie ca sau cu Lumina să...
E aproape un gest purificator să procedezi așa, lansând un spam massificator, dimpreună lucrarea, primiți cu touchscreen-ul? îți rupi de la gură, dai de la tine, de la mine mai mult, de la Cel de sus mai puțin, sau era invers? mai ales dacă numeri musulmani sau atei printre contactele salvate în telefon. O urare de bine nu a stricat nimănui niciodată.
Va (mai) urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu