În ciuda evidențelor, se manifestă același catâresc refuz de a trece iarna, odată pentru totdeauna, în rândul calamităților. Dar ce frumoasă-i iarna! Spectacol adresat îndeobște nervului optic, nimeni nu ar consimți, totuși, să-l trăiască pe viu pe termen lung.
Cad fulgii, plutind ușor sau viscoliți, iar tu privești ninsoarea din casă, securizat, șosete groase, calorifere încinse, nasul lipit de sticla ferestrei și ceaiul fierbinte ținut în palme, în timp ce alți oameni, semeni de-ai tăi, mor înghețați, alintați de frumusețea peisajului hibernal, captivi în propriile mașini ori îngropați de vii cu casă cu tot prin cine știe ce sat uitat de lume.
Dar ce frumoasă-i iarna! Ce feerie! Cât exces de alb! Puritate. Rareori delirezi mai productiv, transportat de febră, decât în miezul unei pneumonii, al unei bronșite acute sau al unei gripe. Or iarna, cum "mor toți microbii", aceste boli se simt în elementul lor! De ce să nu profităm?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu