Vă provoc doar pe voi, cei care ați studiat și vă mai amintiți gramatica din gimnaziu și liceu. Dar și pe autodidacți. Ce anume vi se pare dubios în felul cum arată următoarea frază a lui Roberto Bolaño (Detectivii sălbatici, ed. Leda), transpusă în română din spaniolă de Dan Munteanu Colán într-un moment de oarecum justificată oboseală (ajunsese cu tălmăcirea la p. 611 din 759):
Mă duc pe balcon și nu văd pe nimeni sau poate îl văd pe bețivanul de serviciu întorcându-se acasă, care dispare după colț.
6 comentarii:
Eu am mai dat și peste tot felul de ticuri, întalnite aproape la fiecare două pagini, cum ar fi "chipurile". "Ieșise, chipurile, să vadă dacă nu cumva [...]". Și asta la o editura mare, închipuie-ți!
:) vad ca nu s-a inghesuit nimeni sa-ti raspunda; fraza e schioapa cu totul (eu as fi separat fie prin virgula, fie chiar prin punct si virgula sau puncte de suspensie ceea ce vine dupa "sau"); dar presupun ca tu te referi la atributiva, care, datorita topicii alese, pare sa determine pe "acasa" in loc sa-l determine pe betiv;
Doamne ajuta! Cineva! Ma bucur ca esti chiar tu cea care a spart gheata. Mi-e urit pe blog, mai nou. Si nu pot accepta ca i-a scazut vizibil nivelul :)
Eu il tratez la fel de serios.
O sa urmeze o postare despre Sabbath's Theatre (in romaneste de Iulia Gorzo). Sa vezi acolo, in ciuda traducerii OK, over all, ticuri verbale!!!
Si, in aceeasi masura, ma bucur si de vizita lui T. Care, totusi, a spart chiar el gheatza. Doar ca, ingrozit de tacerea de pe masa_pustie, nu am intrat nici macar ca sa aprob eventuale, improbabile, comentarii. :)
Dar, da, atributiva aia hilară e baiul
Ar fi fost firesc: betivanul de serviciu care dispare după colț, întorcându-se acasă. Nu văd vreo problemă in varianta mea :)
Trimiteți un comentariu