duminică, 17 martie 2013

Lecturi

„Si d'aventure je me marie, je n'aurai jamais d'enfants, lui dis-je. Les enfants et la littérature sont incompatibles.”
Nu din snobism citesc Llosa, Mătuşa Julia şi condeierul (La tante Julia et le scribouillard, éd. Gallimard), în lb. franceză, ci din foarte pământeana pricină că dl Liiceanu o vinde prea scump.

Unde mai pui că editorul a ştampilat pe toate copertele seriei de autor M.V. Llosa (tradus în română) inscripţia Premiul Nobel pentru literatură, fără a menţiona anul. Lăsând să se înţeleagă - în scopuri de marketing „deştept”, bazat pe o românească, deci pardonabilă & „minoră” ambiguitate (o practică și alții, la noi), spre prostirea entuziaștilor semidocţi hip - că baş pentru cartea pe care o ţii în mână peruanul a primit Nobelul. Asta cu condiţia să nu fi ajuns deja să credem că a fost nobelizat pentru întreg raftul!

Mai bine dau banii aceia pe un abonament de un an la Institut Français. Şi-s gata să suport cu stoicism larma copiilor aduşi cu arcanul de părinţii nouveaux riches la lecţii de franceză.

4 comentarii:

capricornk13 spunea...

A fost scoasa de Polirom (sau RAO?)de mult (eu cred c-am luat-o cam acum 9-10 ani)la un pret destul de rezonabil - ma rog, atunci toate cartile erau extrem de ieftine. Pe de alta parte, fara sa vreau sa pornesc o controversa, fiindca inteleg frustrarea, 8 eur e un pret pe care tare-as vrea sa-l pot plati si eu aici pentru o carte pe hartie! :) Desigur, in conditiile in care 8 eur reprezinta 5% din venitul mediu, suma pare enorma, sunt constienta.

Cristian SÎRB spunea...

La RAO nu am văzut-o. RAO s-a oprit la Conversație la Catedrala și Războiul sfârșitului lumii, parcă.

Dacă scotocesc mai bine prin anticariatele rămase în picioare, parcă văz că o găsesc, apărută în anii 70.

Nu am văzut Llosa în Austria, în engleză, dar nu neg. Oricum, în engleză nu l-aș citi. Nici în germană. Nu-s chiar atât de zgîrcit. :))

Mie îmi pare că autorii de limbă spaniolă au parte de traduceri excepționale în română.

Însă am decis - de când Ancussa e pe retrasă în depou din lumea librăriilor - să nu-i mai cumpăr Liiceanului aparițiilr. Până-mi găsesc un alt librar Humanitas care să-mi ofere reducerea aceea de 45% pe care o aveau ei la editările Humanitas.

Ani de zile n-am știut cum e să plătesc preț întreg pe o carte Humanitas. De aici și mare parte din idignarea mea capricioasă.

Și pentru că mi-e Liiceanu drag nevoie mare (unde nevoie mare beneficiază de tot accentul)!

capricornk13 spunea...

Nu, n-a fost la RAO, ai dreptate, ci la Polirom. Avea coperta verde inchis :)
A fost tradusa de Univers in 85, eu asa stiu.
La Humanitas reducerea maxima de care am beneficiat eu ever este cea de 10% daca le comanzi pe site peste o anumita suma. In plus acum au versiuni electronice, care sunt mult mai rezonabile.
Cu Llosa in engleza nu stiu cum e, insa iti pot spune ca sunt multí spanioli care spun ca Marquez suna mai bine in engleza decat in original! Dar pare stupid, desigur, sa citesti intr-o limba terta in loc de cea materna sau original. Eu am incercat Llosa in spaniola si mi s-a parut mai dificil decat m-as fi asteptat (bine, nici spaniola mea nu e cine stie ce!)
Cat despre preturile de aici - nicio carte in nicio limba nu costa sub 12 eur. In engleza pot fi usor mai scumpe decat in germana, dar diferenta nu e semnificativa. Orice hardcover sare automat de 20 etc. Eu am o reducere de 10% la Thalia, dar nici asa nu prea-mi vine sa cumpar mare lucru de cand am inceput sa citesc electronic, pur si simplu nu merita, e mult mai tentant sa comand pe amazon sau book depository cartile pe hartie sau sa cumpar electronic orice altceva. Dealtfel am inceput sa procedez la fel si cu cartile romanesti, versiunile electronice sunt extrem de convenabile si disponibile instantaneu.

Cristian SÎRB spunea...

Îți înțeleg poziția și-ți mulțumesc pentru răbdare.

Am tot respectul pentru linia editorială a celor de la Humanitas. Cu toate că Polirom, cantitativ, i-a întrecut demult.

Interesantă părerea celor care spun acel lucru despre Marquez in engleză. Eu nu aș prea crede, însă. N-are engleza topica românei, ca să se apropie atât de mult de melodia spaniolei. Dar, ferice de englezi. :)

La cărțile electronice nu o să trec. Am spus-o până la epuizare: pe mine nu mă deranjează gabaritul, pot căra. Într-o călătorie nu o să-mi car 5 cărți cu mine (nici măcar electronice), pentru că aș fi un enorm ipocrit să afirm fără să roșesc că citesc, în călătorii, cinci cărți în paralel! Mi se mai întâmplă acasă, să am începute 5 bucăți, dar eficiența este zero. Și unele sfârșesc abandonate și puse înapoi în raft, că nu le suport pe noptieră, la stânga mea!

Nu o să spun nici ca nostalgicii, nu neapărat cititori avizi (avizi cum sunt eu, fără îndoială), că mi-ar lipsi „mirosul” cărții și răsfoirea ei. Astea-s tot niște fixuri și prejudecăți, caracteristice celor care se închină smeriți la carte, fără s-o prea citească!

Pur și simplu, prea multe scule electronice de pus la încărcat. Ia mai dă-le dracului. Umblu cu un pumn de cabluri la mine. Ce-am ajuns?! Unde ne credem? :)