joi, 21 martie 2013

Câinii negri aleargă noaptea

Gratulându-mă pentru a fi avut tăria să nu ies ieri în oraş, câinii negri ai viselor mele au venit gudurându-se ca eu să-i prind curajos de bot, m-au urmărit cât să-mi fie alături și nu pentru a mă înfricoşa, asta nu înseamnă, la rigoare, că mâna mea ținându-i de bot nu s-ar fi simţit gozav încleștată de colţii lor băloşi, pe când Daisy e atrăgătoare tocmai prin inconștiența intenţiei sale de a seduce, seducție pulverizată-n jur din toată fiinţa ei, ca un ambipur; mâine e vacanţă și voi fi din nou izolat în cetatea mea, imobilizat în tabloul fără ramă al unei fețe simple, triste, surâzătoare, poţi dormi lângă faţa mea fără să intri la idei, iar dacă-ţi dă ghes, poţi face duş cu ea, îi poţi fi prieten în timp ce îţi citesc în vis cu intonație poeziile despre patrie scrise de Magda C., matria mea cea de zi cu zi, ne amărăşte pe noi, ne loveşte cu pietre de pavaj şi ne smiorcăie cu gaze lacrimogene, ne trimite să imigrăm în America de Nord, oriunde se culeg portocale, măsline, castraveţi sau curmale;

stau de vorbă cu ea despre patrie până noaptea târziu, până dimineaţa, suntem amândoi beţi, n-am tras seamă cum s-a făcut noapte, vinul bun, abia că-i mai simţeam gustul, umezeală pe cerul ploios al gurii, ochii se umezeau şi se îmblânzeau, n-aveai cum să nu faci dragoste, măcar la beţie, nu te miri că în persoana mea pare să se fi colectat ca un puroi în vârf de bubă toată memoria neîmplinirilor tale - iubiri scurte, aproape uitate, săruturi fugare, stai, se oferi el avizat să-mi povestească cum se procedează;

îţi calci cu bocancii pe inimă și o săruţi pe obraz alunecând spre gură, nu va opune rezistenţă, știind că altfel tu vei declanşa un şir de întrebări şi imputări, reproşuri şi salturi cu picioarele-n prag, cel dintâi lucru despre care te întreabă e dacă ai prietenă, îl și cred - le interesează foarte mult, contează, poţi să ştii atunci că te-a trecut în agenda ei roz, îmi încredinţă chiar el trucul ăsta înfiorător scoțând pe nări un soi de nechezat autoironic ce-i venea foarte bine, cu înfățișarea lui cât se poate de cabalină, caii îl considerau de mult unul de-al lor, aproape căzusem în cursa preocupării ei deosebite pentru starea mea civilă, însoţit sau nu, ce să spună și ea prietenelor seara, la lumina discretă a petrecerilor în pijama, îi dădui repede crezare mai ales că era imperativ să o sărut, în dimineaţa aceea mă trezisem fără carii, tată, am strigat, nu am nici o carie, colgate astupă toate cariile, iar sărutând-o, alesesem să consum toate creditele fragilei noastre relaţii, nu am făcut bine.

Niciun comentariu: